manivelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. manivelle)

1. pârghie îndoită în unghi drept, care servește la mânuirea unui mecanism, la transformarea unei mișcări de rotație într-o mișcare rectilinie etc.

contramanivelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-manivelle)

1. manivelă legată rigid cu un capăt de butonul motor al roților motoare ale unei locomotive, iar cu celălalt de bara de comandă a culisei.

ariston

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ariston)

1. vechi aparat muzical care, acționat cu o manivelă, execută mecanic ariile înregistrate pe niște discuri.

contramanivelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-manivelle)

1. manivelă legată rigid cu un capăt de butonul motor al roților motoare ale unei locomotive, iar cu celălalt de bara de comandă a culisei.

orchestrionet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (orchestrion + -et)

1. instrument muzical cu manivelă, mai mic decât orchestrionul, care execută muzică înregistrată pe benzi de carton perforate.

tur

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. tour)

1. mișcare circulară sau liniară pe un traseu oarecare, cu revenire la punctul de plecare, turație; tură.
2. ~-retur = dus și întors, plecare și sosire; ~ de orizont = observare succesivă a diferitelor puncte caracteristice din jurul unui punct; (fig.) privire de ansamblu asupra unei probleme; ~ de pistă = zbor de pe un traseu dreptunghiular, în jurul aerodromului.
3. a trage primul ~ de manivelă = a începe turnarea unui film.
4. plimbare scurtă, raită.
5. ~ de oraș = vizitare, cu un mijloc de transport, a unui centru de interes turistic.
6. acțiune care cere îndemânare, agilitate, putere.
7. ~ de forță = efort, întreprindere îndrăzneață.
8. (sport) prima parte dintr-un campionat, jumătate din totalul etapelor.
9. întrecere sportivă (de ciclism), în care se parcurge un circuit pe distanță lungă.
10. ~ de scrutin = (prima sau a doua) etapă a unor alegeri care se repetă.
11. (tehn.) mișcare circulară în jurul unui ax.
12. (la jocul de cărți) ciclu de jocuri în care fiecare partener distribuie cărțile, pe rând.

vielă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., it. vielle)

1. instrument muzical cu coarde, folosit de trubadurii din sec. XII-XIII, la care vibrarea coardelor se realiza printr-un mecanism cu o manivelă.

chironda

Parte de vorbire:  s.f. (italienism)  
Etimologie: (it. ghironda)

1. (muzică) instrument muzical cordofon de origine medievală, care producea sunetul prin frecarea corzilor cu o roată de lemn (acționată de o manivelă) și regla înălțimea acestora prin apăsarea unor taste (alte nume: hurdy-gurdy, sinfonia, vielă rotativă).