Dictionar

manta

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. manteau)

1. haină lungă care se poartă peste celelalte haine.
2. (constr.) partea superioară a cintrului pe care se reazemă bolta în timpul execuției.
3. înveliș din tablă, material plastic etc. care protejează un sistem tehnic.
4. membrană care secretă cochilia la moluște; palium.
5. a doua geosferă a Pământului, sub scoarță.
 

mantă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mante)

1. pelerină lungă și largă purtată peste celelalte haine; mantie.
 

acutumanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accoutumance)

1. faptul de a se obișnui; adaptare.
2. (med.) proces prin care organismul devine insensibil la acțiunea unui medicament, a unei otrăvi.
 

conformanță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. conformance)

1. actul de a se conforma; conformitate.
 

contraperformanță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. contraperformance)

1. (sport) rezultat slab realizat de un concurent (sau echipă) de la care se aștepta succesul.
2. lipsă de competență, incompetență.
 

imprimantă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. imprimante)

1. (informatică) dispozitiv periferic pentru tipărirea unui document pe hârtie dintr-un model computerizat al acestuia.
 

performanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. performance)

1. rezultat excepțional într-o probă sportivă; (p. ext.) realizare deosebită într-un anumit domeniu.
2. cel mai bun rezultat dat de un aparat, un motor etc.
 

romanța

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. romanzare, fr. romancer)

1. a descrie viața unui om celebru, cu adaosuri imaginate de autor.
 

abolla

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. abolla)

1. manta militară la romani.
 

acalmie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accalmie)

1. stare de calm momentan a vântului sau a valurilor mării.
2. (prin anal.) întrerupere temporară a unei activități zgomotoase.
3. (fig.) liniște după o perioadă de frământări.
 

achenă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. akène, lat. achaena)

1. fruct uscat indehiscent, cu o singură sămânță.
2. fruct uscat indehiscent, monosperm, neaderent la pericarp.
 

agita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/agiter, lat. agitare)

1. tr. a clătina, a flutura.
2. a ațâța, a instiga la revoltă.
3. a produce vâlvă în public.
4. refl. (fam.) a se frământa.
5. a se zbuciuma, a fi neliniștit.
 

agitat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (agita)

1. care se agită; (despre oameni) neastâmpărat, neliniștit.
2. (fig.) tulburat, nervos.
3. (despre o epocă) frământat.
 

angiosperme

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angiosperme/s/)

1. s. f. pl. încrengătură a fanerogamelor, plante cu ovulele închise în carpele.
2. adj. (despre plante) cu sămânța închisă în fruct.