Dictionar

manuscris, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. manuscrit, lat. manu-scriptus)

1. (text) scris de mână (azi și dactilografiat).
 

portmanuscris

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (port1- + manuscris)

1. suport pentru manuscrisul în fața culegătorului tipograf; tenaclu.
 

aligat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. alligatum)

1. operă tipărită sau manuscrisă independentă, legată cu altele.
 

alonjă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allonge)

1. piesă pentru prelungirea unor obiecte.
2. lungime a brațului unui sportiv (la box, lupte, scrimă) în raport cu aceea a adversarului.
3. text care completează conținutul unui document, al unui manuscris, anexându-se la acesta; act adițional.
 

anagnost

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anagnoste)

1. (la romani) sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii, să copieze manuscrise etc.
 

anluminură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. enluminure)

1. ilustrație în culori vii a manuscriselor medievale.
 

antigraf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. antigraphum, gr. antigraphon)

1. copie manuscrisă de pe un original.
 

arheograf, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (din arheografie)

1. specialist în arheografie, disciplină a istoriei care studiază textele și manuscrisele antice.