Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. manuscrit, lat. manu-scriptus)
1. (text) scris de mână (azi şi dactilografiat).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (port1- + manuscris)
1. suport pentru manuscrisul în faţa culegătorului tipograf; tenaclu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. alligatum)
1. operă tipărită sau manuscrisă independentă, legată cu altele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allonge)
1. piesă pentru prelungirea unor obiecte.
2. lungime a braţului unui sportiv (la box, lupte, scrimă) în raport cu aceea a adversarului.
3. text care completează conţinutul unui document, al unui manuscris, anexându-se la acesta; act adiţional.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anagnoste)
1. (la romani) sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii, să copieze manuscrise etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enluminure)
1. ilustraţie în culori vii a manuscriselor medievale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. antigraphum, gr. antigraphon)
1. copie manuscrisă de pe un original.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (din arheografie)
1. specialist în arheografie, disciplină a istoriei care studiază textele și manuscrisele antice.