Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (din arheografie)
1. specialist în arheografie, disciplină a istoriei care studiază textele și manuscrisele antice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archéographie)
1. disciplină a istoriei care studiază textele şi manuscrisele antice.
2. reprezentare a unor scene antice cu ajutorul artelor plastice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. codicologie)
1. disciplină a paleografiei care studiază manuscrisele nu ca purtătoare ale unui text, ci ca obiecte de sine stătătoare (studierea materialelor folosite la realizarea manuscriselor și modul de punere în practică).
2. istorie a colecţiilor, a modului şi a condiţiilor de păstrare etc. a manuscriselor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lecteur, lat. lector)
2. cel care citește cu voce tare unei persoane suferinde.
3. persoană care citește într-o editură manuscrisele predate spre publicare și referă asupra lor.
4. ajutor al preotului care citea în timpul slujbei textele edificatoare.
5. s. n. aparat pentru redarea unor sunete înregistrate.
6. dispozitiv periferic care permite citirea și introducerea informației de pe o cartelă perforată într-un calculator sau ordinator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. obèle, lat. obelus)
1. semn, trăsătură ca o linie neagră, care servea la marcarea pasajelor interpolare pe manuscrisele vechi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (redactor)
1. a compune, a formula în scris (un act, un studiu etc.).
2. a pregăti (la un ziar, la o editură) pentru publicare manuscrisele.