Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. manchon)
1. accesoriu de îmbrăcăminte, din blană sau din stofă, cu două deschizături laterale în care se țin mâinile pentru a le apăra de frig.
2. piesă cu filet interior cu care se îmbină două țevi; partea lărgită de la capătul unui tub, la îmbinarea acestuia cu alt tub; mufă.
3. bucată de cauciuc introdusă sub anvelopa unei roți pentru a apăra camera în dreptul unei rosături sau al unei găuri a anvelopei.
4. înveliș de protecție în care se îmbracă mânerul unor obiecte.
5. membrană protectoare a seminței, a tulpinii etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. manchonner)
1. a îmbina două ţevi, bare etc. cu o mufă sau un manşon (2).
Parte de vorbire: s.
Origine:
1. compas dintr-un braţ, cu manşon la partea superioară, de care este legat un al doilea braţ care se arcuieşte şi poartă un creion, la trasarea de cercuri mari.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dame, it. dama)
3. femeie de moravuri uşoare, prostituată.
4. carte de joc pe care este desenată figura unei femei.
6. (pl.) joc practicat pe o tablă ca cea de şah cu pioni sau discuri albe şi negre.
7. scobitură în copastia unei ambarcaţii, în care se sprijină manşonul ramei.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. manchonner)
1. a îmbina două ţevi, bare etc. cu o mufă sau un manşon (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Muffe)
2. tub de metal deschis la capete cu care se fixează capsa unui fitil.