Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. griffe)
1. instrument pentru marcarea arborilor (prin zgârierea pe coajă).
2. piesă metalică în formă de gheară dublă, care, în aparatele de luat vederi cinematografice, imprimă filmului o mișcare intermitentă.
3. poziție patologică a mâinii sau a piciorului, amintind de gheara de grifon.
4. ornament din motive florare, geometrice, gheare și capete de animale, folosit în stilurile romanic și gotic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jalon)
1. ţăruş înalt, vopsit în inele roşii şi albe, servind la marcarea unui aliniament de teren.
2. (fig.) ceea ce serveşte pentru a marca un punct, o etapă în desfăşurarea unei activităţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lignomètre)
1. liniometru.
2. instrument pentru măsurarea diametrului şi înălţimii arborilor sau pentru marcarea prin vopsire şi înregistrare a unor caracteristici ale acestora.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (marca + -tor)
1. s. m. f. cel care jalonează un teren, un traseu.
2. s. n. unealtă agricolă pentru fixat locurile cuiburilor de însămânțare.
3. dispozitiv al unei mașini de semănat etc. care servește la menținerea distanței constante între rânduri.
4. dispozitiv electronic care produce semnale pentru marcarea intervalelor de timp la oscilatoarele catodice.
6. s. m. (sport) cel care marchează puncte, goluri pentru echipa sa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. obèle, lat. obelus)
1. semn, trăsătură ca o linie neagră, care servea la marcarea pasajelor interpolare pe manuscrisele vechi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pastille, germ. Pastille)
1. preparat farmaceutic sau alimentar de forma unei tablete sau bomboane rotunde.
2. piesă, disc mic, la unele mașini sau mecanisme.
3. corp în formă de disc sau de cilindru, de mici dimensiuni, prin turnare sau presare.
4. mic tub metalic, cu o compoziție trasoare, care se înșurubează în fundul proiectilelor (perforante), pentru marcarea traiectoriei și pentru incendierea carburanților inamicului.
5. (inform.) substrat semiconductor pe care este fabricat un circuit integral; microcircuit.
6. refugiu în mijlocul unei piețe, al unei intersecții largi etc.