Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. antonyme)
1. cuvânt cu sens opus altui cuvânt (ex. ~ul lui „mare” este „mic”).
2. joc care cere să se caute un cuvânt opus altuia, indicat sau care reiese dintr-o definiţie.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (grec. axia „evaluare, valoare”)
Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -bole, cf. gr. ballo, ballein „a azvârli, a arunca”)
1. „aruncare, schimbare, transformare”.
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. kin-, kinet/o/-, kinési/o/-, -kinèse, -kinésie, cinéto-, -cinèse, cf. gr. kinesis, kinetos)
Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. kinesis „mișcare”)
Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -phasie, cf. gr. phasis „cuvânt, vorbire”)
1. „vorbire, rostire, exprimare”.