Dictionar

acuminat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acuminé, lat. acuminatus)

1. (bot.; despre organe) terminat cu un vârf lung și ascuțit.
2. (bot.) cu vârful lung ascuțit și cu marginile concave (capsulă, frunză, petală).
 
 

bască

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. /beret/ basque)

1. beretă cu marginile îndoite înăuntru.
 

pânzea

Parte de vorbire:  s.f. (reg.)  
Etimologie: (pânză + -ea)

1. bandă de pânză de pe marginile gherghefului.
 
 

carpocapsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carpocapse)

1. fluturaș cu aripile cenușii-cafenii, cu fețele și marginile franjurate, pe arborii fructiferi.