acvamarin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. acquamarina)

1. varietate de beril, albastră-verzuie, piatră prețioasă.

albăstrui-verde; verde marin

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT thalassinus; thalassius
2. FR bleu marin; bleuâtre vert
3. EN sea-green; bluish-green
4. DE meergrün; meerblau; meerartig
5. RU морскосиний; синевaто-зелёный
6. HU kékeszöld, tengerkék

antisubmarin

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (engl. antisubmarine, fr. anti-sous-marin)

1. destinat să combată sau să detecteze submarinele.

bleumarin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bleu /à la/ marine)

1. inv., s. n. (de) culoare albastru-închis.

marin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. marin)

1. referitor la mare; care ține de mare; caracteristic mării; de mare.
2. care trăiește sau crește în mare.
3. care este produs de acțiunea unei mări.
4. referitor la navigația pe mare; maritim.
5. (despre picturi) care reprezintă marea; reprezentând un peisaj de mare.

marina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. mariner, germ. marinieren)

1. a prepara (pește, carne) în sos făcut din untdelemn, bulion, oțet și diferite condimente.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

abluțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablution, lat. ablutio)

1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale și la catolici, pentru purificare.
2. purificare religioasă.
3. (fam.) îmbăiere prin duș.
4. eroziune exercitată de curenții marini de adâncime.

abordor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. abordeur)

1. marinar specializat în abordaje.

actinie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinie)

1. animal marin inferior, din încrengătura celenteratelor, cu gura înconjurată de tentacule frumos colorate, fixat pe stânci; anemonă-de-mare.

actinozoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinozoaires)

1. pl. clasă de celenterate marine cu simetrie radială.

acvaplan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquaplane)

1. planșă de lemn, în sport, care alunecă pe apă remorcată de o ambarcație cu motor.
2. sport practicat pe o asemenea planșă.
3. ambarcație de transport având propulsie cu reacție submarină.