Rezultate secundare (Marinei):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéronaval)
1. I. referitor la aviaţie şi la marină; aeromaritim.
2. II. care aparține atât forțelor aeriene, cât și marinei.
3. II. (antonim) aeroterestru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. ammiralità)
1. cea mai înaltă autoritate a marinei militare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coumarique)
1. acid ~ = acid-fenol obţinut prin hidratarea cumarinei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. harpon)
1. instrument de fier asemănător unei lănci, legat cu un capăt de o frânghie lungă, folosit la vânarea balenelor.
2. dispozitiv de marinari pentru a prinde diferite obiecte.
3. rachetă navă-navă din dotarea marinei SUA.
4. ac gros sau trocar pentru biopuncții.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kamikaze)
1. s. m. inv. pilot (japonez) care se sacrifică într-o acțiune de luptă.
2. (p. ext.) persoană temerară.
3. s. n. avion de luptă al marinei japoneze încărcat cu exploziv, pilotat de un kamikaze, care se arunca asupra țintei.
4. (fig.) sinucigaș.
5. (adj.) de o temeritate sinucigașă.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (rus. матрос, germ. Matrose)
1. (marină) cel care face parte din echipajul manevrant al unei nave maritime; marinar.
2. (ieșit din uz) soldat din serviciul marinei militare, soldat de marină.