Dictionar

mărinimie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (mare + inimă + -ie, cf. lat. magnanimitas)

1. sentiment care constă în sacrificarea interesului personal în favoarea altei persoane.
2. bunăvoință și generozitate; atitudine plină de abnegație, bunătate.
3. (învechit) forță morală ; bărbăție, curaj.
4. (var.) (înv.) marinimie.
 

mărinimos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (mare + inimos, cf. lat. magnanimus)

1. care este plin de mărinimie, de înțelegere, de bunătate; generos.
2. (neobișnuit) plin de măreție; măreț.
3. (var.) (înv.) marinimos.
 

marinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. marinismo, fr. marinisme)

1. varianta italiană a stilului bombastic; afectare, prețiozitate a stilului.
 

marinist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (it. marinista, fr. mariniste)

1. I. referitor la marinism, propriu marinismului; care aparține autorului care a inspirat acest stil; care aparține acestui trend.
2. II. adept al marinismului; scriitor sau poet folosind stilul lui Giambattista Marino (1569- 1625).
 

abluțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablution, lat. ablutio)

1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale și la catolici, pentru purificare.
2. purificare religioasă.
3. (fam.) îmbăiere prin duș.
4. eroziune exercitată de curenții marini de adâncime.
 

amarina

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. amariner)

1. a instrui echipajul unei nave pentru serviciul la bord; a obișnui cu meseria de marinar sau, mai general, a obișnui cu marea; a amariniza.
 

ambardee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. embardée)

1. (marină) abatere involuntară de la drum a unei nave datorită vântului, curenților marini; mascadă.
 

banc 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banc)

1. depunere de aluviuni, nisip, pietriș și nămol pe fundul mărilor, lacurilor și al fluviilor.
2. aglomerare de pești marini, în care predomină o anumită specie.
 

baratrometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baratromètre)

1. instrument cu care se măsoară rapiditatea și direcția curenților marini.
 

batireometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bathyrhéomètre)

1. instrument pentru înregistrarea direcției și vitezei curenților marini.