Rezultate principale (Marină;):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. mariner, germ. marinieren)
1. a prepara (peşte, carne) în sos făcut din untdelemn, bulion, oţet şi diferite condimente.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. marine, it. marina)
1. flotă navală a unui stat şi personalul aferent.
2. ştiinţa şi tehnica navigaţiei pe mări.
3. pictură cu peisaj marin (= pictură marină).
Rezultate secundare (Marină;):
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. amariner)
1. a instrui echipajul unei nave pentru serviciul la bord; a obișnui cu meseria de marinar sau, mai general, a obișnui cu marea; a amariniza.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coumarine)
1. substanţă odorantă extrasă din sămânţa unui arbore exotic, sau sintetizată, pentru esenţe, parfumuri şi aromatizarea tutunurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (mariniă + -ar)
1. membru al echipajului unei nave; matelot.
2. guler ~ = guler mare, dreptunghiular, lăsat pe spate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. marinato)
1. mâncare (de peşte) preparată cu un sos condimentat.
2. zeamă condimentată în care se pune carnea (de vânat) la frăgezit.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR odeur coumarique; odeur de coumarine
3. EN smell of coumarin; smell like dried melilot
4. DE Kumaringeruch
6. HU kumarinillatú
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. tromba marina)
1. vechi instrument cu coarde şi arcuş, cu o cutie de rezonanţă alungită care se subţia spre capăt.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. abordeur)
1. marinar specializat în abordaje.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aquaplane)
1. planşă de lemn, în sport, care alunecă pe apă remorcată de o ambarcaţie cu motor.
2. sport practicat pe o asemenea planşă.
3. ambarcaţie de transport având propulsie cu reacţie submarină.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéromaritime)
1. indică un transport care combină aviația și marina; aeronaval.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéronaval)
1. I. referitor la aviaţie şi la marină; aeromaritim.
2. II. care aparține atât forțelor aeriene, cât și marinei.
3. II. (antonim) aeroterestru.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (afurca)
1. (marină) ansamblu de manevre și cabluri folosite pentru afurcare.