Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. marionnette)
1. păpuşă manevrată cu sfori, care interpretează diferite roluri pe o scenă specială.
2. (fig.) executant servil, lipsit de individualitate.
3. (mar.) scripete vertical turnant, la piciorul catargului, servind la ghidarea manevrelor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (guvern + marionetă)
1. (politică) guvern care nu are autonomie, care este instrumentul puterilor străine sau al puterii ocupante; guvern manipulat de forțe aflate în umbră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fantoche)
1. marionetă, păpuşă trasă de sfori.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. guignol)
1. marionetă.
2. teatru de marionete.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. polichinelle)
1. personaj caraghios din comedia bufă.
2. marionetă cu cocoașă în față și în spate.
3. (fig.) persoană considerată în societate ca un bufon.
4. persoană lipsită de o linie fermă de conduită și de o opinie personală constantă.
5. secretul lui ~ = secret cunoscut de toată lumea.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. ventriloque)
1. persoană care poate vorbi fără a mişca buzele şi gura, dând impresia că vorbeşte din abdomen.
2. (în particular) artist care interpretează cu o marionetă și care folosește această tehnică pentru a da impresia că vocea iese din gura păpușii.
4. (var.) ventrilog.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (juca + -ărie)
1. obiect cu care se joacă copiii.
2. (fig.) persoană sau lucru ajuns la discreția cuiva; persoană fără voință; păpușă, marionetă.
3. (fig.) lucru neînsemnat; fleac, bagatelă, nimic.
4. ~ sexuală = obiect folosit pentru a obține plăcere sexuală.