Dictionar

Rezultate secundare (Maritim):

Maritim, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. maritime, lat. maritimus)

1. care crește sau trăiește în apropierea mării; care se află la țărmul sau în apropierea mării.

2. care este în legătură cu navigația pe mare; care se referă la marină.

3. care se face sau se desfășoară pe mare.

4. (sintagmă) putere = stat care posedă o flotă puternică.


Aeronaval, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéronaval)

1. I. referitor la aviaţie şi la marină; aeromaritim.

2. II. care aparține atât forțelor aeriene, cât și marinei.

3. II. (antonim) aeroterestru.


Baliză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balise)

1. reper de navigaţie care marchează diferite puncte terestre, maritime sau fluviale, precum şi prezenţa unui obstacol.

2. reper indicator al poziţiei unui punct topografic.


Cabotaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabotage)

1. navigaţie maritimă de-a lungul coastei între localităţi apropiate.


Cancelling

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. cancelling)

1. clauză într-un contract de transport maritim potrivit căreia se poate rezilia contractul dacă nava nu soseşte în portul de încărcare la termenul convenit.


Continentalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. continentalité)

1. ansamblu de caracteristici climatice determinate de diminuarea influenţelor maritime.


Crucieră

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. crociera)

1. ansamblu de acţiuni sistematice de luptă duse pe comunicaţiile maritime ale inamicului, în scopul dezorganizării sistemului de transporturi al acestuia.

2. navigație efectuată într-o anumită porțiune de mare sau de-a lungul coastei din motive de război sau de supraveghere.

3. (turism) navigație efectuată pentru turism pe nave dotate cu tot confortul, cu opriri și trasee stabilite din timp.

4. (turism) croazieră sistematică şi de lungă durată între două porturi.