Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balise)
1. reper de navigaţie care marchează diferite puncte terestre, maritime sau fluviale, precum şi prezenţa unui obstacol.
2. reper indicator al poziţiei unui punct topografic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. continentalité)
1. ansamblu de caracteristici climatice determinate de diminuarea influenţelor maritime.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. crociera)
1. ansamblu de acţiuni sistematice de luptă duse pe comunicaţiile maritime ale inamicului, în scopul dezorganizării sistemului de transporturi al acestuia.
2. navigație efectuată într-o anumită porțiune de mare sau de-a lungul coastei din motive de război sau de supraveghere.
3. (turism) navigație efectuată pentru turism pe nave dotate cu tot confortul, cu opriri și trasee stabilite din timp.
4. (turism) croazieră sistematică şi de lungă durată între două porturi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. depositum, /2/ după fr. dépot)
1. loc, construcţie unde se depun anumite materiale.
2. formaţiune militară care aprovizionează trupa cu materiale, muniţii etc.
3. valori materiale sau băneşti depuse spre păstrare şi fructificare.
4. acumulare de materiale provenite din dezagregarea rocilor, din depuneri aluvionare sau maritime; sediment.
5. totalitatea vestigiilor de cultură materială care caracterizează un strat arheologic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. équidistance)
1. diferență constantă pe verticală dintre cotele a două puncte pe două curbe de nivel vecine.
2. punct egal depărtat de cele mai apropiate puncte de pe țărmurile maritime care delimitează apele interioare aparținând unor stele maritime.
3. (fig.) calitatea de a fi echidistant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épagogue, gr. epagogos)
1. arbitru care reglementa anumite chestiuni maritime la vechii greci.