cabotaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabotage)

1. navigație maritimă de-a lungul coastei între localități apropiate.

cvadrimaran

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. quadrimaran)

1. navă maritimă de mare viteză, de 60 de noduri pe oră, cu patru motoare și patru coci paralele unite printr-o punte.

gară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gare)

1. stație de cale ferată.
2. ~ maritimă (sau fluvială) = ansamblu clădirilor și instalațiilor portuare amenajate pentru îmbarcarea-debarcarea mărfurilor și călătorilor.

linie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. linea, germ. Linie, fr. ligne)

1. figură continuă cu o singură dimensiune, descrisă de un punct prin deplasare sau obținută prin intersecția a două suprafețe.
2. trăsătură imaginară care arată o direcție dată, o limită etc.
3. descendență, filiație.
4. sistem de fortificații.
5. șirul luptătorilor într-o bătălie; direcția generală a pozițiilor trupelor.
6. cele două șine paralele pe care merge trenul; totalitatea instalațiilor unei căi ferate.
7. legătură aeriană sau maritimă între două puncte.
8. legătură de telecomunicații între două puncte.
9. (pl.) trăsăturile caracteristice ale unui obiect, ale feței cuiva; contur, profil.
10. ținută.
11. (fig.) orientare; direcție.
12. (poligr.) rând într-o pagină.
13. placă subțire de metal cu care se imprimă liniile sau se distanțează rândurile.
14. riglă.
15. (mar.) ecuator.
16. gamă de produse (cosmetice).

loran

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. loran)

1. sistem de radionavigație aeriană sau maritimă pentru distanțe mari, care permite determinarea poziției cu ajutorul a trei stații.

motonavă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. motonave)

1. navă maritimă sau fluvială, de marfă, de pasageri sau mixtă, cu motor cu ardere internă; navă cu motor.