Dictionar

Martie

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. Martius mensis „luna lui Marte”, zeul roman al războiului)

1. a treia lună a anului gregorian situată între februarie și aprilie, care are 31 de zile, marcată de echinocțiul de primăvară; (înv. și pop.) marț, (pop.) mărțișor, (înv.) germănar.


Echinocţiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. aequinoctium, fr. équinoxe)

1. fiecare dintre cele două momente ale anului (21 martie şi 23 septembrie), în care Soarele se află pe traiectoria ecuatorului celest şi când ziua este egală cu noaptea.


Germinal, -ă I

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. germinal)

1. referitor la germen.

2. s. n. a şaptea lună în calendarul republican francez (21 martie - 18 aprilie).


Ide 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ides, lat. idus)

1. a cincisprezecea zi a lunilor martie, mai, iulie şi octombrie şi a treisprezecea a celorlalte luni din calendarul roman.


Matronale

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. matronalia)

1. sărbătoare care se celebra de femeile romane la 1 martie, în amintirea luptei dintre romani şi sabini.


None

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. none)

1. nume dat zilei a şaptea din lunile martie, mai, iulie şi octombrie şi zilei a cincea din celelalte luni în calendarul roman.


Ventose

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ventôse)

1. (istorie) luna a șasea a calendarului republican francez (19 februarie - 20 martie).