Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. martyrium, gr. martyrion)
1. tortură îndurată de cineva pentru convingerile sale, pentru o credinţă sau o atitudine; martiraj.
2. (fig.) suferinţă morală; calvar.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (martir + -aj)
1. tortură îndurată de cineva pentru convingerile sale, pentru o credință sau o atitudine; martiriu.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. martyriser)
1. a supune unui martiriu; (p. etc.) a tortura, a chinui.
Parte de vorbire: vb. tr. (înv.)
Origine: (v. mucenic)
1. a supune la un martiriu; a martiriza.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (srb. mučenje, rs. мучение)
1. supunere la un martiriu; martirizare.
2. loc unde era torturat sau ucis un mucenic.