Dictionar

Rezultate principale (Marée):

Maree

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. marée)

1. mișcare periodică de ridicare (flux) sau coborâre (reflux) a nivelului apelor mării sau oceanului (de două ori pe zi), datorită atracției gravitaționale a Lunii și a Soarelui.

2. ~ atmosferică = variație periodică a presiunii atmosferice, provocată de variația temperaturii ori de atracția Lunii sau a Soarelui; ~ neagră = pânză de petrol din accidente ale petrolierelor, care plutește pe mare, poluând-o.


Rezultate secundare (Marée):

Contramaree

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. contre-marée, contremarée)

1. (oceanografie) maree care urcă în direcţia opusă direcţiei obişnuite a unei maree.


Semimaree

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. demi-marée)

1. stadiu în desfăşurarea fenomenului de maree în care nivelul apei se află la o înălţime egală cu jumătatea amplitudinii mareei.


Amfidromic

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphidromique)

1. punct ~ = punct al mareelor, în jurul căruia se întorc liniile cotidale.


Contramaree

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. contre-marée, contremarée)

1. (oceanografie) maree care urcă în direcţia opusă direcţiei obişnuite a unei maree.


Cotidal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr., engl. cotidal)

1. linie (şi s. f.) = curbă care uneşte punctele de pe suprafaţa mărilor şi oceanelor în care mareele se produc simultan.


Diurn, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diurne, lat. diurnus)

1. de zi, din timpul zilei.

2. mişcare = mişcare aparentă, de la est la vest, a aştrilor pe bolta cerească, care are loc în 24 de ore; maree = tip de maree caracterizat prin aceea în 24 de ore are loc o maree înaltă şi una joasă.

3. (despre flori) care îşi duce viaţa activă în timpul zilei.


Gira

Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. girare)

1. tr. a garanta printr-un gir.

2. a garanta pentru cinstea, acțiunile cuiva.

3. refl., intr. (despre vânt) a(-și)schimba treptat direcția de la dreapta spre stânga; a se roti.

4. (despre nave) a se roti în jurul unei ancore sau geamanduri sub acțiunea vântului ori a curentului de maree.

5. a se îndepărta de la drumul stabilit.


Intercotidal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intercotidal)

1. (spațiul coastelor mării) cuprins între limitele extreme ale oscilaţiilor mareelor.

2. linie = curbă care uneşte punctele de pe suprafaţa mărilor şi oceanelor unde mareea are loc în acelaşi timp.