Rezultate principale (Marée):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. marée)
1. mișcare periodică de ridicare (flux) sau coborâre (reflux) a nivelului apelor mării sau oceanului (de două ori pe zi), datorită atracției gravitaționale a Lunii și a Soarelui.
2. ~ atmosferică = variație periodică a presiunii atmosferice, provocată de variația temperaturii ori de atracția Lunii sau a Soarelui; ~ neagră = pânză de petrol din accidente ale petrolierelor, care plutește pe mare, poluând-o.
Rezultate secundare (Marée):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. contre-marée, contremarée)
1. (oceanografie) maree care urcă în direcţia opusă direcţiei obişnuite a unei maree.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. demi-marée)
1. stadiu în desfăşurarea fenomenului de maree în care nivelul apei se află la o înălţime egală cu jumătatea amplitudinii mareei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphidromique)
1. punct ~ = punct al mareelor, în jurul căruia se întorc liniile cotidale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. contre-marée, contremarée)
1. (oceanografie) maree care urcă în direcţia opusă direcţiei obişnuite a unei maree.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr., engl. cotidal)
1. linie ~ă (şi s. f.) = curbă care uneşte punctele de pe suprafaţa mărilor şi oceanelor în care mareele se produc simultan.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diurne, lat. diurnus)
2. mişcare ~ă = mişcare aparentă, de la est la vest, a aştrilor pe bolta cerească, care are loc în 24 de ore; maree ~ă = tip de maree caracterizat prin aceea că în 24 de ore are loc o maree înaltă şi una joasă.
3. (despre flori) care îşi duce viaţa activă în timpul zilei.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. girare)
1. tr. a garanta printr-un gir.
2. a garanta pentru cinstea, acțiunile cuiva.
3. refl., intr. (despre vânt) a(-și)schimba treptat direcția de la dreapta spre stânga; a se roti.
4. (despre nave) a se roti în jurul unei ancore sau geamanduri sub acțiunea vântului ori a curentului de maree.
5. a se îndepărta de la drumul stabilit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intercotidal)
1. (spațiul coastelor mării) cuprins între limitele extreme ale oscilaţiilor mareelor.
2. linie ~ă = curbă care uneşte punctele de pe suprafaţa mărilor şi oceanelor unde mareea are loc în acelaşi timp.