Rezultate principale (Marș):
Parte de vorbire: s., interj.
Origine: (fr. marche, germ. Marsch)
1. s. n. deplasare a unei trupe sau a unei (grupări de) nave (într-o anumită formație).
2. ~ forțat = marș executat cu o viteză sporită față de cea normală.
3. probă de atletism în timpul căreia concurenții sunt obligați să meargă repede, fără a alerga.
4. piesă muzicală cu o mișcare uniformă sugerând pasul cadențat de defilare al unei trupe, al unui cortegiu etc.
5. poezie lirică patriotică scrisă pentru a putea fi cântată după melodia unui marș.
6. operație de extragere și introducere în sondă a garniturii de foraj.
7. interj. comandă de pornire a unei trupe.
8. cuvânt cu care se alungă un câine, se îndepărtează în mod brutal un om.
Rezultate secundare (Marș):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contremarche)
1. marş al unei armate în sens contrar celui în care s-a mers la început.
2. manevră reciprocă a două (grupuri de) nave care se deplasează pe drumuri paralele şi de sens contrar.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. marcher)
1. (fam.) a accepta, a fi de acord.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Marsch)
1. sol format de depunerile rămase după retragerea apelor mării.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. marche arrière)
1. mers înapoi al unui autovehicul; dispozitiv care permite acest mers.
2. poziţie a schimbătorului de viteză pentru mersul înapoi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. marşrut, fr. marcheroute, germ. Marschrout)
2. mers al unui tren de marfă de lung parcurs, care nu ia şi nu lasă vagoanele în staţii.
3. metodă de a lucra la mai multe maşini prin deservirea lor într-o ordine prestabilită.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după rus. marşrutizaţiia)
1. a folosi metoda marşrutului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)
1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.
4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.
6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abomination, lat. abominatio)
1. groază, dezgust pe care cineva îl simte pentru o persoană sau un lucru; oroare.
2. acțiune, conduită sau aspect abominabil; mârşăvie, nelegiuire, ticăloşie.
3. (rar) cultul idolilor, păgânism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphithérium)
1. mamifer fosil, strămoş al marsupialelor şi al mamiferelor placentare.
Parte de vorbire: s.n. pl.
Origine: (fr. aplacentaires)
1. (zool.) grup de mamifere inferioare lipsite de placentă (astfel de mamifere se dezvoltă într-un ou); metateriene.
2. (NOTĂ) la metateriene (marsupiale) este prezentă o placentă, dar tranzitoriu, iar fătul își finalizează dezvoltarea într-o pungă marsupială.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. arrière-garde)
1. (sub)unitate militară care se deplasează în urma unei alte unităţi în marş, asigurându-i spatele; (înv. și pop.) coada oștii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. avant-garde)
1. detaşament care se trimite în fruntea unei trupe în marş spre a face siguranţa pe direcţia de deplasare a acesteia; (antonim) ariergardă.
2. clasă, grup social, organizaţie politică conducătoare, care se situează pe poziţiile cele mai înaintate în cadrul unei mişcări sociale, politice, naţionale etc.
3. de ~ = care merge, care conduce.
4. mişcare literar-artistică complexă şi eterogenă, care, afişând o respingere totală a formelor consacrate şi a tradiţiei, proclamă ostentativ şi polemic necesitatea înnoirii, asumându-şi rol de precursor; avangardism.