masă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. masse, germ. Masse)

1. cantitate de materie a unui corp, considerată ca o mărime caracteristică în raport cu volumul.
2. ~ verde = furaj; ~ critică = masa minimă a unui material radioactiv în care poate apărea o reacție de fisiune nucleară în lanț.
3. îngrămădire de elemente care formează împreună un singur corp; corp solid, compact; bloc.
4. ~ de aer = porțiune imensă, omogenă, a troposferei, cu proprietăți distincte.
5. corp metalic masiv la care se leagă punctele unei rețele, ale unei mașini sau ale unui aparat electric, pentru evitarea supratensiunilor.
6. (fam.) cantitate mare.
7. ~a vocabularului = partea cea mai mare a vocabularului, supusă schimbărilor.
8. mulțime compactă de oameni.
9. ~e populare = totalitatea claselor și categoriilor sociale dintr-o anumită etapă istorică, ale căror interese fundamentale concordă cu cerințele și sensul acțiunii legilor obiective ale dezvoltării societății.
10. ~ continentală = continent.

mașa

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mâcher)

1. (rar) a pronunța cuvintele într-o manieră confuză.

biomasă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. biomasse, engl. biomass)

1. (biol.) densitatea viețuitoarelor pe unitatea de masă sau de volum.
2. (energie) materie organică care poate furniza energie prin degradare.

comasa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. kommassieren, lat. comassare)

1. a reuni loturi de pământ, terenuri etc.; a concentra, într-o unitate (întreprinderi comerciale, industriale etc.).

fitomasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fito- + masă)

1. totalitatea substanțelor vegetale (în stare uscată) dintr-o biogeocenoză.

grimasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. grimace)

1. strâmbătură, schimonoseală a feței.

în masă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT in copia; copiosissime; abundanter
2. FR en masse; en foule; copieux
3. EN in masses; massy
4. DE massenhaft
5. RU мaссовый
6. HU tömegesen

masa 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. masser)

1. a(-și) face masaj, a (se) fricționa.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

abator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattoir)

1. construcție unde se sacrifică animalele destinate consumului populației.
2. (fig.) masacru.

acetilceluloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétylcellulose)

1. ester acetic al celulozei, masă plastică, incoloră, mai puțin inflamabilă decât nitroceluloza.

acorie 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acorie, cf. gr. koros, saţietate)

1. lipsa senzației de sațietate la masă.

activist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. activist, rus. aktivist)

1. (adept) al activismului.
2. I. care se referă la activism.
3. II. membru militant al unui partid, sau al unei organizații de masă.
4. susținător al activismului (doctrină care susține acțiunea directă).
5. propagandist pentru o mișcare politică sau sindicală.
6. (antonim) pasivist.

acupresură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Akupresur)

1. (med.) acupunctură în exercitarea unei presiuni, a unui masaj la nivelul punctelor cu activitate biologică; presopunctură.