Dictionar

mascul; masculine

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT mas; masculinus; masculus
2. FR mâle; masculin
3. EN male
4. DE männlich
5. RU мужской
6. HU hím, porzós
 

agnatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agnatique)

1. referitor la agnați.
2. (ist.) normă ~ă = normă potrivit căreia demnitățile dinastice nu reveneau moștenitorilor direcți, ci numai rudelor masculine celor mai în vârstă.
 

androgen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. androgène)

1. adj. (despre o femelă) care produce numai descendenți masculi.
2. adj., s. m. (hormon) care stimulează dezvoltarea caracterelor sexuale masculine.
 

android, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. androïde)

1. adj. care prezintă caractere masculine.
2. cu înfățișare de bărbat.
3. s. m. robot, automat antropomorf.
 

andrologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. andrologie)

1. ramură a medicinei care studiază fiziologia și patologia organelor sexuale masculine.
 

-ANDRU, -ANDRĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (grec. aner, andros „bărbat”)

1. „mascul, staminal, masculin, cu organe sexuale masculine”.
 

bisexualitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bisexualité)

1. caracteristică a plantelor și animalelor bisexuate; hermafroditism, androginie.
2. caracterul unei persoane atât heterosexuale, cât și homosexuale, care are relații bisexuale.
3. (psihanaliză) teorie conform căreia fiecare ființă umană are prin constituție atât dispoziții sexuale masculine, cât și feminine.