hermafrodit, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. hermaphrodite)

1. adj., s.m.f. (om, animal, plantă) care posedă organele reproducătoare ale ambelor sexe; androgin, bisexuat.
2. s. m. (mit.) fiinţă căreia i se atribuie o natură dublă, masculină şi feminină.
3. (arte) statuie prezentând însuşiri masculine şi feminine.

majorat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. majorat, germ. Majorat)

1. proprietate inalienabilă rezervată primului născut în linie masculină al unei familii nobile.
2. vârstă de la care cineva se poate bucura prin lege de drepturi depline civile şi politice; starea juridică a celui devenit major.

neutru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. neutre, it. neutro, lat. neuter, -tra)

1. care nu este de partea nimănui; (despre un stat) care nu face parte dintre beligeranți, care nu participă la pacte sau alianțe militare; (despre persoane) neîncadrat în nici o mișcare, în nici un partid etc.
2. nesemnificativ, indiferent.
3. gen ~ (și s. n.) = gen gramatical care cuprinde nume ce au la singular formă masculină și la plural formă feminină.
4. vocală ~ă = vocală medială.
5. (despre compuși) care nu prezintă nici caracter de acid și nici bazic.
6. (despre corpuri) care nu are sarcină electrică.
7. (despre organisme) care nu are un sex bine definit; asexuat.
8. care nu are gonade funcționale; steril.

spermatocit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. spermatocyte)

1. (biol.) celulă de reproducere masculină provenită din spermatogonii.
2. (biol.) celulă sexuală masculină primitivă.

spermatozoid

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. spermatozoïde)

1. (biol.) gamet mascul sau celulă reproductivă masculină, care conține doar o copie a fiecărui cromozom (haploidă), ajunsă la maturitate și capabilă să fecundeze ovulul; spermie, (rar) spermatoid, (înv.) spermatozoa.
2. (antonim) ovul.

spermie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Spermie)

1. (biol.) celulă sexuală masculină (gametul masculin); spermatozoid.