Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. masquer)
1. tr., refl. a(-și) acoperi fața cu o mască.
2. tr. (fig.) a ascunde (ceva) sub false aparențe, cu intenția de a înșlea.
3. a ascunde vederii inamicului trupele, tehnica de luptă, diverse obiective; a camufla.
4. (mar.) a orienta astfel un velier încât velele să primească vântul din față, stopând nava.
5. a interpune o velă între vânt și o altă velă, împiedicând-o să primească vânt.
6. a manevra astfel un velier încât să ajungă în vântul altei ambarcații cu vele.
7. a suprapune un sunet perturbator peste unul util, făcându-l ininteligibil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. masque, germ. Maske, rus. maska)
1. figură de lemn cu care actorii antici își acopereau fața.
2. față falsă de carton, de stofă etc. cu care își acoperă cineva figura.
3. a-și scoate (sau a-și lepăda) ~a = a se demasca, a apărea în adevărata lumină, a-și arăta adevărata față.
5. (fig.) înfățișare, figură falsă; imagine convențională.
6. înfățișare a feței cauzată de un sentiment puternic, de o boală.
7. (psih.) comportament cu caracter inautentic, fals.
8. machiaj.
9. preparat cosmetic care se aplică pe față pentru îngrijirea tenului.
10. ~ mortuară = mulaj în ghips al feței unui mort.
11. dispozitiv, aparat care acoperă sau protejează corpul ori fața unui om, animal etc.
12. dispozitiv sau înveliș de protecție a unui element de construcție.
13. (inform.) vector binar pentru izolarea unor anumite zone ale unei date.
14. ~ de gaze = aparat aplicat etanș pe față pentru protecția împotriva gazelor de luptă.
15. (la baraje) ecran de etanșare.
16. cașeu.
17. adăpost individual pe câmpul de luptă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antimasque)
1. (teatru) dans comic sau grotesc prezentat înaintea sau între actele spectacolelor baroce numite măști; interludiu comic.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + demasca)
1. a se demasca singur, arătându-și adevărata față.
2. (fig.) a-și dezvălui singur caracterul, planurile, conduita, etc.
3. a se face singur cunoscut inamicului; a se trăda.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bergamasque, it. bergamasco)
1. vechi dans şi cântec popular italian cu ritm vioi, interpretat de un grup de femei şi bărbaţi aşezaţi în cerc; melodie după care se executa acest dans.
2. (zool.) rasă de oi din Italia; oaie care aparține acestei rase.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. démasquer)
1. tr., refl. a(-şi) scoate masca.
2. a denunţa; a(-şi) dezvălui caracterul, planurile, intenţiile.
3. tr. a descoperi inamicului, prin nerespectarea regulilor de mascare, obiectivele, planurile.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. masquable)
1. care poate fi mascat sau ascuns.
2. (antonim) afișabil, demascabil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Maskade)
1. (marină) mișcare bruscă de rotație transmisă unei nave ancorate sau în mers de o rafală puternică de vânt, un curent marin sau o mișcare de cârmă; ambardee.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affichable)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. embardée)
1. (marină) abatere involuntară de la drum a unei nave datorită vântului, curenților marini; mascadă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antifascisme)
1. mişcare socială şi politică care combate şi demască ideile şi practicile fascismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. arlecchino, fr. arlequin)
1. s. m. personaj comic din vechile comedii populare italiene, care purta mască şi un costum pestriţ.
2. s. n. panou lateral şi draperie care încadrează deschiderea scenei.
3. fiecare dintre reflectoarele laterale din faţa scenei.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + demasca)
1. a se demasca singur, arătându-și adevărata față.
2. (fig.) a-și dezvălui singur caracterul, planurile, conduita, etc.
3. a se face singur cunoscut inamicului; a se trăda.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barre)
1. drug de metal (destinat prelucrării).
2. piesă de metal sau de lemn, în construcţii sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor.
3. (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru.
4. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive.
5. şut în stâlpul porţii de fotbal.
6. barieră care desparte pe judecători de avocaţi şi împricinaţi; locul de unde se pledează în faţa justiţiei.
7. (herald.) figură diagonală care reuneşte unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos.
8. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text.
9. linie verticală care separă măsurile unui portativ.
10. ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite.
11. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare.
12. mascaret.