Dictionar

auripigment

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (germ. Auripigment, lat. auripigmentum)

1. (mineral.) sulfură de arsen prezentă în mod natural în cristale sau depozite masive, folosită anterior ca pigment sau colorant galben; orpiment, arsen galben.
2. (var.) aurpigment.
 

cabestan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabestan)

1. troliu cu ax de rotație vertical pentru deplasarea pe distanțe scurte, orizontal, a unor vehicule ori obiecte masive.
2. ax metalic care atenuează banda magnetică în cursul operației de înregistrare sau redare a sunetelor.
 

cretacic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. Kretazisch)

1. (din) ultima perioadă a mezozoicului, care succedă jurasicului, cu depuneri masive de calcar; cretaceu (II).
 

dinornis

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. dinornis)

1. (paleontologie) pasăre fosilă alergătoare asemănătoare cu struțul, dar de două ori mai mare, cu ciocul scurt și ascuțit și picioare masive cu trei degete, care a trăit la sfârșitul erei terțiare și ale cărei oase au fost descoperite în Noua Zeelandă; moa.
 

elisabetan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. élisabéthain)

1. din timpul reginei Elisabeta I a Angliei, specific acelei epoci.
2. stil ~ = stil al Renașterii engleze dezvoltat prin adăugarea unor elemente eterogene pe fondul tradiției gotice anterioare (construcții de o simetrie strictă, excesiv ornamentate, portretul și arta miniaturii, mobilier cu forme masive); literatura dramatică e reprezentată de teatrul lui Marlowe și Shakespeare.
 

endocarst

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Endokarst)

1. totalitatea proceselor și formelor carstice care se dezvoltă în interiorul unor masive calcaroase.