Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mastoïdien)
1. (muşchi) al apofizei mastoide.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antrite)
1. inflamaţie a antrului mastoidian în evoluţia unei otite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antre, lat. antrum, gr. antron, peşteră)
1. (anat.) cavitate, scobitură.
2. ~ mastoidian = cavitate în mastoidă, care comunică cu urechea mijlocie: ~ piloric = parte a stomacului, deasupra pilorului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.f.
Origine: (fr. styloïde)
1. I. în formă de stil vegetal sau de pumnal.
2. apofiză ~ă = apofiză în partea mastoidiană a osului temporal, punct de inserție pentru mușchi și ligamente.
3. II. (anat.) parte ascuțită, în formă de pumnal, a unui os sau a unei hipofize.