Dictionar

Rezultate secundare (Matematici):

Matematician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. mathématicien)

1. specialist în matematică, care se ocupă cu lucrări sau activități legate de această ştiinţă.


Algebră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. algèbre, lat. algebra)

1. ramură a matematicii care studiază generalizările operaţiilor aritmetice.


Algebrist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. algébriste)

1. specialist în algebră.

2. matematician care cunoaște, practică sau predă algebra.


Analiză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analyse, gr. analysis)

1. metodă ştiinţifică de cercetare a realităţii, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părţile lor constitutive.

2. examinare amănunţită a unei probleme, opere literare, a unui text.

3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.

4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcţiile, limitele, derivatele şi aplicaţiile lor.

5. descompunere a unei substanţe, pentru a-i stabili compoziţia chimică.

6. ~ corticală = funcţie a cortexului prin care se desprind însuşirile generale şi cele specifice ale obiectelor şi fenomenelor.


Aritmetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arithmétique, lat. arithmeticus, gr. arithmetikos)

1. adj. referitor la aritmetică.

2. adv. prin procedee aritmetice.

3. s. f. ramură a matematicii care studiază numerele şi operaţiile ce se pot face cu acestea.


Aritmetician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. arithméticien)

1. specialist în aritmetică, parte a matematicii care se ocupă cu studiul numerelor întregi și raționale.


Axiomatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. axiomatique)

1. adj. întemeiat pe o axiomă, cu caracter de axiomă.

2. metodă = metodă ştiinţifică de expunere care, pornind de la axiome, deduce noi propoziţii (teoreme).

3. s. f. disciplină care studiază înlănţuirea coerentă a axiomelor, în scopul asigurării corectitudinii fundamentelor matematicii şi a utilizării corecte a deducţiei în ştiinţe; timologie.