Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. algèbre, lat. algebra)
1. ramură a matematicii care studiază generalizările operaţiilor aritmetice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analyse, gr. analysis)
1. metodă ştiinţifică de cercetare a realităţii, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părţile lor constitutive.
2. examinare amănunţită a unei probleme, opere literare, a unui text.
3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.
4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcţiile, limitele, derivatele şi aplicaţiile lor.
5. descompunere a unei substanţe, pentru a-i stabili compoziţia chimică.
6. ~ corticală = funcţie a cortexului prin care se desprind însuşirile generale şi cele specifice ale obiectelor şi fenomenelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arithmétique, lat. arithmeticus, gr. arithmetikos)
1. adj. referitor la aritmetică.
2. adv. prin procedee aritmetice.
3. s. f. ramură a matematicii care studiază numerele şi operaţiile ce se pot face cu acestea.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. arithméticien)
1. specialist în aritmetică, parte a matematicii care se ocupă cu studiul numerelor întregi și raționale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. axiomatique)
1. adj. întemeiat pe o axiomă, cu caracter de axiomă.
2. metodă ~ă = metodă ştiinţifică de expunere care, pornind de la axiome, deduce noi propoziţii (teoreme).
3. s. f. disciplină care studiază înlănţuirea coerentă a axiomelor, în scopul asigurării corectitudinii fundamentelor matematicii şi a utilizării corecte a deducţiei în ştiinţe; timologie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. biomathématique, engl. biomatematics)
1. adj. referitor la biomatematică.
2. s. f. domeniu bazat pe aplicarea principiilor matematicii în biologie.