Dictionar

biomaterial

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + material

1. produs folosit la restaurarea sau înlocuirea unor țesuturi vii care au avut de suferit din diverse cauze.
 
 
 
 
 

materialitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. matérialité, germ. Materialität)

1. caracterul a ceea ce este material, obiectiv; natura materială a ceva.
 

ablativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. care poate suferi ablațiuni (transformarea progresivă a unui material prin descompunere, fuziune, vaporizare, sublimare, eroziune).
 
 

abraziune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abrasion, lat. abrasio)

1. proces de eroziune a țărmului de către valurile mării sau ale lacurilor.
2. roadere a unui material prin frecare cu un abraziv.
 

abraziv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n. (pl. -e), s.m. (pl. -i)  
Etimologie: (fr. abrasif)

1. (corp, material dur) care are proprietatea de a roade prin frecare.
2. (material) care, sub formă de granule, are însușirea de a tăia așchii dintr-un corp metalic sau ceramic.
 

abrazor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. abraziune, engl. abrasor)

1. unealtă dintr-un material abraziv, folosită pentru așchiere.