Dictionar

adeziv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. adhésif, lat. adhaesivus)

1. adj. (despre materiale) care stă strâns lipit.
2. (biol.; despre organe) care fixează organismul de ceva.
3. (bot.) care se lipește și se unește prin concreștere (celulă, disc).
4. s.m. produs, natural sau sintetic, la încleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc.
5. substanță care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante.
 

antiacid, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. antiacide)

1. (medicament) capabil să neutralizeze aciditatea gastrică.
2. (produs) care se opune acidității.
3. I. (despre materiale) rezistent la acțiunea acizilor.
 

antifonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + fonic)

1. (despre cântecul unui solist, al unui cor) alternativ.
2. (despre materiale) care atenuează zgomotele.
 

compatibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compatible)

1. care se împacă sau care poate exista împreună cu altceva; corespunzător, potrivit.
2. (despre o funcție, o calitate) care se poate exercita simultan cu altceva.
3. (mat.; despre un sistem de ecuații) care admite (aceleași) soluții.
4. (inform.; despre două limbaje sau materiale) care poate schimba informațiile fără intermediar.
 

elastoplastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. élastoplastique)

1. (despre substanțe, materiale) care este în același timp elastic și plastic.
 

electroconductor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (electro- + conductor)

1. (despre corpuri, materiale) care prezintă conductibilitate electrică.