OK
X
antropologism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anthropologisme)
1.
concepție
filozofică,
proprie
inițial
materialismului
premarxist,
care
consideră
omul
în
mod
abstract,
numai
ca
parte
a
naturii.
contemplativism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (contemplativ + -ism)
1.
orientare
gnoseologică
specifică
materialismului
premarxist,
care
atribuie
individului
un
rol
pasiv
în
procesul
cunoașterii.
existență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. existence, lat. existentia)
1.
faptul
de
a
exista.
2.
viață.
3.
categorie
filozofică
fundamentală,
natura,
materia,
realitatea
obiectivă.
4.
~
socială
=
categorie
fundamentală
a
materialismului
istoric
desemnând
latura
materială
și
cea
spirituală
a
vieții
sociale;
mijloacele
de
trai.
formațiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. formation, lat. formatic)
1.
complex
de
straturi
din
scoarța
Pământului
depuse
într-o
anumită
perioadă
geologică.
2.
~
social-economică
=
categorie
a
materialismului
istoric
ce
desemnează
o
treaptă
istorică
a
dezvoltării
societății,
caracterizată
printr-un
nivel
determinat
al
forțelor
de
producție,
prin
relațiile
de
producție
corespunzătoare
acestora
și
o
suprastructură
generată
de
aceste
relații.
3.
așezare
a
militarilor
(sau
a
subunităților
militare)
în
cadrul
unei
unități
în
vederea
executării
unei
misiuni.
idealism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. idéalisme)
1.
orientare
fundamentală
în
filozofie,
opusă
materialismului,
care
consideră
spiritul,
conștiința,
gândirea
ca
factor
primordial,
iar
materia,
existența
obiectivă,
ca
factor
secund,
derivat.
2.
~
obiectiv
=
idealism
care
concepe
factorul
spiritual,
pus
la
baza
existenței,
ca
o
realitate
independentă
de
conștiința
individului;
~
subiectiv
=
idealism
care
identifică
spiritul
cu
conștiința
individuală,
negând
existența
independentă
a
realității
materiale;
~
absolut
=
idealism
care
admite
identitatea
spiritului
cu
realitatea
obiectivă.
3.
urmărire
dezinteresată
a
unui
ideal.
4.
~
fizic
=
denumire
dată
interpretării
idealiste
a
unor
concepte
ale
fizicii
contemporane.
imaterialist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. immatérialiste)
1.
I.
referitor
la
imaterialism,
la
doctrina
care
neagă
existența
materiei.
2.
II.
adept
al
imaterialismului.
3.
(antonim)
materialist.