Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. athéisme)
1. concepţie materialistă care respinge orice religie, orice credinţă în supranatural.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atomisme)
1. concepţie materialistă, fundată încă din antichitate, potrivit căreia materia, care există în mod obiectiv, este constituită din atomi.
2. teorie ştiinţifică modernă a structurii şi a proprietăţilor atomilor; atomistică.
3. părere care reduce un ansamblu la cele mai elementare diviziuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + consistenţă)
1. principiu în filozofia materialistă potrivit căruia materia nu are nevoie de nimic din afara ei pentru a se desfăşura până la formele cele mai înalte de conştiinţă; proprietate fundamentală a materiei de a se susţine prin ea însăşi.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (sanscr. carvaka)
1. şcoală materialistă şi ateistă indiană care afirmă că la temelia lumii se află patru principii: aerul, focul, apa şi pământul şi respinge temeiurile religiei vedice şi brahmanice, propovăduind idealul etic al desfătării raţionale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (gr., fr. logos)
1. (în fil. materialistă antică) ordinea, raţiunea cosmică, ipostază a divinităţii; formă superioară a gândirii umane.
2. (fam.) cuvântare, discurs moralizator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sanscr. lokayata, învăţătură populară)
1. şcoală filozofică materialistă indiană care nega ideile despre existenţa divinităţii sufletului, metempsihozei etc.