accesibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accessibilité)

1. calitatea a ceea ce este accesibil; însușirea de a fi accesibil.
2. faptul de a fi accesibil persoanelor cu dizabilități.
3. (economie) posibilitate materială și financiară de a accesa o resursă, bun sau serviciu.
4. (antonime) inaccesibilitate, neaccesibilitate.

apeiron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. apeiron)

1. (fil.; la Anaximandru) element primar și cauză materială a lucrurilor, materie indeterminată și infinită (aerul, apa, focul și pământul).

asigura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. assurer)

1. tr. a da o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ceva sigur; a garanta.
2. tr., refl. a(-și) lua măsuri de siguranță, a (se) încredința.
3. a încheia un contract pentru ocrotire materială în caz de boală, de calamități, accidente etc.

asistență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assistance)

1. asistare.
2. public care ia parte la o conferință, la un spectacol etc.
3. sprijin, ajutor (medical, material etc.).
4. ~ juridică = ajutor competent, de specialitate, dat unei persoane pentru a-și susține drepturile în fața justiției. ~ socială = sprijinire materială a unei persoane inapte de muncă.
5. cooperare materială sau morală în viața internațională.

bibliolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. bibliologue)

1. specialist în bibliologie, știință care se ocupă cu istoria și compoziția materială a cărții.

civiliza

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (fr. civiliser)

1. a face să devină, a deveni civilizat.
2. a trece de la o condiție primitivă la o stare de dezvoltare materială, intelectuală, socială superioară (ex. a civiliza un popor, o țară).
3. (referitor la o persoană) a face civil, mai în concordanță cu cerințele vieții în societate.
4. a se ~ = a deveni mai apt pentru viața în societate, a deveni mai rafinat.