Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. maturité, lat. maturitas)
1. dezvoltare completă din punct de vedere fizic și intelectual; calitatea de a fi matur; perioadă în viața omului între tinerețe și bătrânețe.
2. (fig.) stadiu înaintat de experiență.
4. (biol.) dezvoltare desăvârșită a unui organ sau organism, a unui fruct.
5. stadiu de evoluție a solului în care acesta și-a format un profil cu orizonturi bine dezvoltate.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. immaturité)
1. starea a ceea ce este imatur.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prématurité)
1. faptul, însuşirea de a fi prematur.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. adulte, lat. adultus)
1. adj. deplin dezvoltat.
2. adj., s.m.f. (fiinţă, organ) ajuns la maturitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. baccalauréat, lat. baccalaureatus)
1. s. n. examen de absolvire a liceului, care urmăreşte să verifice dacă absolventul a atins nivelul adecvat de cultură generală şi de maturitate intelectuală; titlul obţinut; bac3 (2).
2. s. m. f. posesor al unui asemenea titlu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clapet)
1. clapă de dimensiuni mici.
2. (bot.) parte articulată care închide anterele şi care, prin deschidere la maturitate, eliberează polenul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déhiscent, lat. dehiscens)
1. (despre fructe, antere) care se caracterizează prin dehiscență.
2. (despre fructe, antere, sporogoni) care se deschide spontan, la maturitate, eliberând seminţele.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. déhiscence)
1. însușire a unor fructe de a fi dehiscente.
2. (bot.; pentru un organ vegetal) deschiderea de la sine (a unui fruct, a unei antere) cînd ajunge la maturitate.
3. (bot.) deschiderea organelor dehiscente, care se deschid spontan pentru a-și elibera conținutul: fructe, semințe, polen sau spori.
Parte de vorbire: s.
Origine: (disemina)
2. împrăştiere naturală a seminţelor ajunse la maturitate; diseminaţie.
3. răspândire în organism a agenţilor unei boli.
4. modul de repartizare a mineralelor într-un zăcământ.