Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. maxillaire)
1. s. n. fiecare dintre cele două oase ale feţei în care sunt înfipte măselele şi dinţii; falcă.
2. adj. al maxilarului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + ocluzie; cf. lat. ab „îndepărtat de...”, occlusio, -onis „închidere”)
1. (med.) dentiție în care dinții arcadei superioare (maxilarul superior) și ai arcadei inferioare (mandibula) nu se află în contact.
2. lipsă de contact între dinții arcadei inferioare și cei ai arcadei superioare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrodonte)
1. (despre reptile) cu dinţii sudaţi pe marginea superioară a maxilarelor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adamantinome)
1. (med.) tumoare dentară malignă; ameloblastom.
2. (med.) tumoră invazivă și distructivă rezultată din transformarea malignă a mugurilor dinților din maxilarul inferior.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agnathie)
1. absenţa congenitală a maxilarului inferior.
Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (germ. Agnathostomen)
1. (zool.) clasă de vertebrate acvatice fără maxilarul inferior; agnate.
2. (la sg.) animal din această clasă; agnată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alvéole)
1. cavitate de implantare a dinţilor în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavităţi ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuţă construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaş în care stau seminţele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spaţiu plantat.
7. scobitură creată la suprafaţa unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deşert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.