OK
X
maxilar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. maxillaire)
1.
s.
n.
fiecare
dintre
cele
două
oase
ale
feței
în
care
sunt
înfipte
măselele
și
dinții;
falcă.
2.
adj.
al
maxilarului.
abocluzie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (ab- + ocluzie; cf. lat. ab „îndepărtat de...”, occlusio, -onis „închidere”)
1.
(med.)
dentiție
în
care
dinții
arcadei
superioare
(maxilarul
superior)
și
ai
arcadei
inferioare
(mandibula)
nu
se
află
în
contact.
2.
lipsă
de
contact
între
dinții
arcadei
inferioare
și
cei
ai
arcadei
superioare.
acrodont, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acrodonte)
1.
(despre
reptile)
cu
dinții
sudați
pe
marginea
superioară
a
maxilarelor.
adamantinom
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. adamantinome)
1.
(med.)
tumoare
dentară
malignă;
ameloblastom.
2.
(med.)
tumoră
invazivă
și
distructivă
rezultată
din
transformarea
malignă
a
mugurilor
dinților
din
maxilarul
inferior.
agnatie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. agnathie)
1.
absența
congenitală
a
maxilarului
inferior.
agnatostomi
Parte de vorbire:
s.m. pl.
Etimologie: (germ. Agnathostomen)
1.
(zool.)
clasă
de
vertebrate
acvatice
fără
maxilarul
inferior;
agnate.
2.
(la
sg.)
animal
din
această
clasă;
agnată.
alveolă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alvéole)
1.
cavitate
de
implantare
a
dinților
în
osul
maxilar.
2.
~
pulmonară
=
fiecare
dintre
micile
cavități
ce
se
găsesc
în
plămâni
la
capătul
bronhiilor.
3.
căsuță
construită
de
albine
în
fagure.
4.
(bot.)
scobitură.
5.
locaș
în
care
stau
semințele
în
distribuitorul
unei
semănători
sau
al
unui
trior.
6.
loc
retras
de
la
alinierea
unei
străzi,
a
unei
alei,
dintr-un
spațiu
plantat.
7.
scobitură
creată
la
suprafața
unei
roci
omogene.
8.
~
eoliană
=
mică
adâncitură
a
solului
săpată
de
vânt
în
regiunile
de
deșert.
9.
fiecare
dintre
scobiturile
practicate
în
balconetul
unui
frigider,
pentru
păstrarea
ouălor.