Dictionar

acrodont, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acrodonte)

1. (despre reptile) cu dinții sudați pe marginea superioară a maxilarelor.
 

alveolon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéolon)

1. punct craniometric la suprafața posterioară a alveolelor maxilare.
 

anizognat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. anisognathous)

1. (med.) având maxilare de dimensiuni inegale, cel superior fiind mai lat decât cel inferior; cu maxilare asimetrice.
 

atelognatie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atélognatie)

1. monstruozitate caracterizată prin lipsa parțială a maxilarelor.
 

brahignatie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brachygnathie)

1. dezvoltare insuficientă a unuia sau a ambelor maxilare.
 

ciclostomi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyclostomes)

1. pl. clasă de vertebrate acvatice inferioare cu aspect de pești, dar lipsiți de maxilare și cu gura rotundă.