Dictionar

acrodont, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acrodonte)

1. (despre reptile) cu dinții sudați pe marginea superioară a maxilarelor.
 

atelognatie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atélognatie)

1. monstruozitate caracterizată prin lipsa parțială a maxilarelor.
 

dentomaxilar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (dento- + maxilar)

1. referitor la regiunea dinților și a maxilarelor.
 

gnatoragie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gnathorragie)

1. hemoragie a mucoasei maxilarelor.
 

maxilită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. maxillite)

1. osteită a maxilarelor.
 

odontometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. odontométrie)

1. procedeu de identificare a morților prin luarea unui mulaj în ghips al maxilarelor.