Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + ocluzie; cf. lat. ab „îndepărtat de...”, occlusio, -onis „închidere”)
1. (med.) dentiție în care dinții arcadei superioare (maxilarul superior) și ai arcadei inferioare (mandibula) nu se află în contact.
2. lipsă de contact între dinții arcadei inferioare și cei ai arcadei superioare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adamantinome)
1. (med.) tumoare dentară malignă; ameloblastom.
2. (med.) tumoră invazivă și distructivă rezultată din transformarea malignă a mugurilor dinților din maxilarul inferior.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agnathie)
1. absenţa congenitală a maxilarului inferior.
Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (germ. Agnathostomen)
1. (zool.) clasă de vertebrate acvatice fără maxilarul inferior; agnate.
2. (la sg.) animal din această clasă; agnată.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. empreindre)
1. tr. a lua amprentele cuiva.
2. a imprima într-o masă plastică o parte a maxilarului în vederea confecţionării unei proteze dentare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. empreinte)
1. urmă lăsată de un obiect prin apăsare.
2. (pl.) ~e digitale = urmele lăsate de vârfurile degetelor pe ceva.
3. mulaj al maxilarului sau al unei părţi din acesta servind pentru lucrarea protezelor dentare.
4. (fig.) urmă lăsată de o idee, de o stare psihică etc.