Dictionar

Rezultate secundare (Maxime,):

Acribologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acribologie)

1. folosirea preciziei maxime în cercetarea ştiinţifică.

2. precizie în folosirea cuvintelor.


Aforistic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aphoristique)

1. care are forma sau caracterul unui aforism, care enunță o maximă sumară a înțelepciunii.

2. care se referă la sau care conține aforisme, maxime sau sentințe; gnomic.


Album

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. album)

1. volum special legat în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poştale etc.

2. caiet în care se scriu versuri, maxime.

3. carte mare cuprinzând ilustraţii, fotografii etc.

4. colecţie de melodii ale unui cântăreţ, ale unei formaţii pe un singur disc.


Cronoterapie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chronothérapie)

1. definire a orei optime de administrare a medicamentelor, astfel încât efectele lor pozitive asupra bolnavilor fie maxime.


Diapazon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diapason)

1. mic instrument de oţel în formă de U, care, vibrând, produce un singur sunet pur (la), etalon pentru acordare sau pentru a se „da tonul”.

2. a fi la acelaşi ~ cu cineva = a fi la aceeaşi dispoziţie, în aceeaşi stare sufletească cu cineva.

3. ambitus.

4. model-tip de haşuri la standardizarea trasării grosimii haşurilor.

5. (tehn.) ~ de dimensiuni = interval dintre valorile maxime şi minime ale dimensiunilor unor piese standardizate.


Dinamic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dynamique)

1. adj. referitor la mişcare, la forţă.

2. plin de mişcare, de forţă; activ.

3. (fig.; despre oameni) energic, întreprinzător.

4. s. f. parte a mecanicii care studiază mişcarea corpurilor şi forţele care acţionează asupra lor.

5. proces de dezvoltare a unor fenomene sub acţiunea anumitor factori; mişcare, schimbare.

6. ~a populaţiei = totalitatea schimbărilor cantitative suferite de o populaţie.

7. totalitatea noţiunilor legate de intensitatea sonorităţii muzicale.

8. disciplină care studiază aceste noţiuni.

9. (tehn.) raport între valorile maxime şi cele minime ale unui semnal.