OK
X
mașinism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. machinisme)
1.
utilizare
pe
scară
largă
a
mașinilor
în
procesele
de
producție.
mașinist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. machiniste, germ. Machinist)
1.
persoană
care
conduce
o
mașină
sau
supraveghează
funcționarea
ei;
mecanic.
2.
tehnician
care
execută
schimbarea
decorurilor,
aprinde
și
stinge
luminile
într-un
teatru
etc.
admisiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. admission, lat. admissio)
1.
intrare
a
agentului
motor
în
cilindrul
unei
mașini
sau
în
mașina
care
îl
utilizează.
2.
porțiune
din
cursa
pistonului
în
timpul
căreia
agentul
motor
intră
în
cilindru.
adresă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adresse)
1.
indicație
pe
scrisori,
colete
etc.
care
conține
numele
și
domiciliul
destinatarului.
2.
la
~a
cuiva
=
cu
privire
la
cineva.
3.
comunicare
oficială
făcută
în
scris
de
o
instituție.
4.
dexteritate,
îndemânare.
5.
(inform.)
simbol,
cuvânt,
cod
care
indică
locul
din
memoria
unei
mașini
electronice
unde
se
înregistrează
o
informație.
agregat 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (rus. agregat, /3/ fr. agrégat)
1.
ansamblu
de
lucruri
aflate
într-o
conexiune.
2.
grup
de
mașini
care
lucrează
în
același
timp
ca
un
tot
unitar.
3.
material
inert
(pietriș,
nisip
etc.)
care
se
amestecă
cu
cimentul
la
prepararea
betonului,
mortarului
etc.
4.
component
elementar
al
structurii
solului.
5.
~
mineral
=
concreștere
de
minerale
în
diferite
formații
naturale.
alimenta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. alimenter, lat. alimentare)
1.
tr.,
refl.
a
(se)
hrăni,
a
(se)
nutri
(cu
alimente).
2.
tr.
a
aproviziona
cu
ceva
necesar
traiului.
3.
a
furniza
cele
necesare
pentru
funcționarea
unui
motor,
a
unei
mașini
etc.
alimentator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alimentateur)
1.
adj.
care
alimentează.
2.
s.
n.
dispozitiv
pentru
alimentarea
unei
mașini
cu
combustibil,
cu
materie
primă
de
prelucrat.
alimentație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. alimentation)
1.
acțiunea
de
a
(se)
alimenta
și
rezultatul
ei;
alimentare.
2.
(despre
ființe)
acțiune
de
asigurare
a
elementelor
necesare
creșterii,
conservării;
hrănire.
3.
(prin
analogie)
acțiunea
de
a
furniza
ceva
(unei
fabrici,
unei
mașini
etc.)
necesar
pentru
funcționare;
alimentat.
4.
ceea
ce
alimentează;
hrană,
nutriment.
5.
~
publică
=
rețea
de
întreprinderi
comerciale
pentru
servirea
populației
cu
produse
alimentare.