Dictionar

Ancoşă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. encoche)

1. crestătură de dimensiune redusă sau tăietură mică.

2. decupaj utilizat pentru reperare; marcaj servind drept reper.

3. (cinema.) decupare pe marginea filmelor cinematografice, care acţionează dispozitivul de schimbare a iluminării în porţiunea maşinii de copiat.

4. (electronică) canal într-o piesă metalică pentru a introduce conductorii electrici.


Autoasigurare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + asigurare, după rus. самострахование)

1. faptul de a se autoasigura; (rar) autoasigurat.

2. asigurare a propriei persoane sau a maşinii (auto) împotriva calamităţilor naturii şi a accidentelor.

3. situație în care o persoană sau o întreprindere, care este răspunzătoare pentru un anumit risc, nu încheie nicio asigurare de la terți, ci mai degrabă alege suporte riscul de la sine.

4. tehnică de gestionare a riscurilor în care o companie sau o persoană își rezervă un fond de bani pentru a fi folosit pentru a remedia o pierdere neașteptată.


Compila

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. compiler, lat. compilare)

1. a culege fragmente, idei din diverşi autori, pentru a alcătui o lucrare nouă, fără o contribuţie personală.

2. (inform.) a traduce un limbaj algoritmic sau un program în cadrul maşinii.


Compilator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f., s.n.
Origine: (fr. compilateur, lat. compilator)

1. s.m.f. persoană care compilează date din diverse surse pentru a face o lucrare nouă.

2. (peior.) autor care împrumută de la alții; plagiator.

3. s.n. (inform.) program folosit pentru a transforma sursele de limbaj de nivel înalt într-un program executabil în codul mașinii.


Compoundare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. compoundage)

1. metodă de reglare a tensiunii generatoare sau a turaţiei la motoarele de curent continuu, prin excitarea suplimentară a maşinii cu un curent egal sau proporţional cu cel indus.

2. adăugare de grăsimi sau de derivaţi ai acizilor graşi unui ulei mineral pentru a-i îmbunătăţi calităţile.


Cuzinet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coussinet)

1. piesă în formă de cilindru sau din două părţi semicilindrice care căptuşeşte un lagăr (II) şi vine în contact direct cu axul maşinii.

2. placă între două elemente de construcţie pentru susţinerea celui de deasupra şi transmiterea eforturilor la cel inferior.