Meandric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. méandrique)

1. plin de meandre, de sinuozități.

2. (despre cursul apelor) care are sau formează meandre.

3. (fig.) plin de detururi, întortocheat.

---

Labirint 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. labyrinthe, lat. labyrinthus)

1. construcție cu foarte multe încăperi și galerii în care orientarea este dificilă.

2. grădină ornamentală din benzi înguste de arbuști.

3. dalaj meandric în unele catedrale din evul mediu, pe care credincioșii trebuiau să-l urmeze ca pe un drum de expiere.

4. joc de inteligență care cere a găsi ieșirea dintr-o rețea de linii întortocheate.

5. joc constând dintr-un cub din plastic transparent, din 64 de cămăruțe, la care unii pereți au câte un orificiu ce lasă să treacă o bilă de metal.

6. (fig.) încurcătură, încâlceală datorată unor dificultăți, unei proceduri.

7. situație încurcată, fără ieșire.

8. dispozitiv folosit în diverse instalații pentru a obliga un fluid să parcurgă un drum lung, în scopul de a-i micșora viteza.

9. parte a urechii interne, formată din cavități sinuoase.

---

Meandriform, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. méandriforme)

1. care formează meandre, sinuozități; cu aspect sinuos; meandric.

---