Dictionar

acuplaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. accouplage)

1. acțiunea de cuplare, de a face două mecanisme, două motoare să lucreze împreună; acuplare, cuplaj.
2. organ de mașină servind la stabilirea unei legături elastice sau la înmagazinarea unei energii mecanice.
 

acustician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. acousticien)

1. specialist în acustică.
2. profesionist care se ocupă de corectarea deficiențelor funcției auditive prin intermediul dispozitivelor mecanice și electroacustice; audioprotezist.
 

aerometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérométrie)

1. ramură a fizicii care studiază proprietățile fizice ale aerului pe baza efectelor lui mecanice.
 

anizotropie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anisotropie)

1. proprietate a unui corp de a prezenta caracteristici mecanice, optice, electrice, magnetice etc. variate; eolotropie.
2. (biol.) însușire a unui organ de a reacționa diferit la excitații externe.
 

capsula

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. capsuler)

1. a închide ermetic sau a astupa cu o capsulă.
2. a astupa prin procedee mecanice sticle de bere, de apă minerală et cetera cu o capsulă; a încapsula.
3. (antonim) a decapsula.
 

carotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carotte, lat. carota, gr. karoton, morcov)

1. varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte.
2. probă cilindrică de material extrasă din teren pentru a determina structura și caracteristicile straturilor.
3. probă luată din betonul de fundație al unei șosele pentru stabilirea proprietăților fizico-mecanice.
4. (fig.) înșelătorie, șarlatanie.
5. (fam.) stratagemă la biliard, prin care i se lasă adversarului o lovitură grea.