Dictionar

mecanician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. mécanicien)

1. specialist în mecanică; (înv.) mecanic.
2. fizician, matematician specializat în științe mecanice.
3. muncitor care montează, repară și întreține mașini; mecanic.
 

mecanicism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. mekaniţizm, it. mecanicismo)

1. concepție filozofică materialistă dominantă în sec. XVI-XVIII, care încerca să descrie și să explice fenomenele realității pe baza legilor mecanicii.
2. reducere a fenomenelor de ordin superior la fenomenele mai simple care intră în componența lor.
 

mecanicist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (după rus. механистический)

1. I. referitor la mecanicism, propriu mecanicismului.
2. materialism ~ = filozofie materialistă care explică toate fenomenele prin analogie cu cele mecanice.
3. II. adept al mecanicismului (metodă de cunoaștere și de viziune asupra lumii, considerând lumea ca un mecanism).
 

aerodinamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérodynamique)

1. adj. referitor la aerodinamică.
2. (despre vehicule sau profilul lor) construit în așa fel, încât să întâmpine la înaintare o rezistență minimă la frecarea cu aerul.
3. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază mișcarea corpurilor într-un mediu gazos.
 

aeromecanică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéromécanique)

1. ramură a mecanicii care studiază mișcarea și echilibrul gazelor.
 

aerostatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérostatique)

1. adj. referitor la aerostatică.
2. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul gazelor, precum și tehnica construirii și dirijării aerostatelor.
 

biomecanic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biomécanique)

1. adj. referitor la biomecanică.
2. s. f. știință care studiază fenomenele fiziologice cu ajutorul mecanicii.
 

cartezianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cartésianisme)

1. concepția filozofică a lui Descartes și a adepților săi, caracterizată prin raționalism, mecanicism și dualism.
 

chineziologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kinésiologie)

1. știința anatomiei, fiziologiei și mecanicii mișcărilor musculare ale omului.