Rezultate secundare (Mecanicii):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérodynamique)
1. adj. referitor la aerodinamică.
2. (despre vehicule sau profilul lor) construit în aşa fel, încât să întâmpine la înaintare o rezistenţă minimă la frecarea cu aerul.
3. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază mişcarea corpurilor într-un mediu gazos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéromécanique)
1. ramură a mecanicii care studiază mişcarea şi echilibrul gazelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérostatique)
1. adj. referitor la aerostatică.
2. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul gazelor, precum şi tehnica construirii şi dirijării aerostatelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. biomécanique)
1. adj. referitor la biomecanică.
2. s. f. ştiinţă care studiază fenomenele fiziologice cu ajutorul mecanicii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kinésiologie)
1. ştiinţa anatomiei, fiziologiei şi mecanicii mişcărilor musculare ale omului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cinématique)
2. s. f. ramură a mecanicii care studiază mişcarea corpurilor independent de cauzele care o produc.