Rezultate secundare (Mecanică,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéromécanique)
1. ramură a mecanicii care studiază mişcarea şi echilibrul gazelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élastomécanique)
1. parte a mecanicii care studiază starea de tensiune şi deformare în corpurile elastice supuse solicitărilor unor forţe exterioare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. géomécanique)
1. studiul legilor mecanice ale modificărilor scoarţei terestre; mecanica solurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radiotélémécanique)
1. dirijare a mecanismelor mobile la distanţă cu ajutorul undelor radiofonice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stéréomécanique)
1. ramură a mecanicii care studiază echilibrul şi mişcarea corpurilor solide rigide.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. télémécanique)
1. ramură a tehnicii cuprinzând principiile şi metodele de comandă ale funcţionării meca-nismelor de la distanţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrobiocénose)
1. biocenoza organismelor din biotopul agricol; biogeocenoză creată de om (ecosistem artificial) în scopuri agricole, care depinde în primul rând de activitatea umană (fertilizare, lucrare mecanică a solului, irigare, tratare cu substanțe chimice toxice et cetera); agrocenoză.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. endurance)
1. capacitatea de a rezista la eforturi fizice; răbdare.
2. rezistență la oboseală într-o întrecere sportivă de lungă durată.
3. probă de ~ = competiție pe distanțe lungi.
4. rezistenţă mecanică a (unui motor).
5. capacitatea unui motor de a funcționa mult timp și de a rezista la solicitări mari.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. arithmographe)
1. mașină de calculat complet mecanică; aritmometru înregistrator.
2. ~ policrom = mașină de calculat, numită așa deoarece fiecare grup de zece este caracterizat de o anumită culoare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (auto- + atelier)
1. atelier mobil de reparaţii, instalat pe un autovehicul.
2. autovehicul cu atelier de mecanică pentru autodepanare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocollimation)
1. corectare mecanică, prin intermediul unui dispozitiv, a erorii de colimaţie a unei lunete topografice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autovéhicule)
1. vehicul cu tracţiune mecanică proprie.