Dictionar

Rezultate secundare (Mecanică,):

Aeromecanică

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéromécanique)

1. ramură a mecanicii care studiază mişcarea şi echilibrul gazelor.


Elastomecanică

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élastomécanique)

1. parte a mecanicii care studiază starea de tensiune şi deformare în corpurile elastice supuse solicitărilor unor forţe exterioare.


Geomecanică

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. géomécanique)

1. studiul legilor mecanice ale modificărilor scoarţei terestre; mecanica solurilor.


Radiotelemecanică

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radiotélémécanique)

1. dirijare a mecanismelor mobile la distanţă cu ajutorul undelor radiofonice.


Stereomecanică

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stéréomécanique)

1. ramură a mecanicii care studiază echilibrul şi mişcarea corpurilor solide rigide.


Telemecanică

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. télémécanique)

1. ramură a tehnicii cuprinzând principiile şi metodele de comandă ale funcţionării meca-nismelor de la distanţă.


Agrobiocenoză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrobiocénose)

1. biocenoza organismelor din biotopul agricol; biogeocenoză creată de om (ecosistem artificial) în scopuri agricole, care depinde în primul rând de activitatea umană (fertilizare, lucrare mecanică a solului, irigare, tratare cu substanțe chimice toxice et cetera); agrocenoză.


Anduranţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. endurance)

1. capacitatea de a rezista la eforturi fizice; răbdare.

2. rezistență la oboseală într-o întrecere sportivă de lungă durată.

3. probă de ~ = competiție pe distanțe lungi.

4. rezistenţă mecanică a (unui motor).

5. capacitatea unui motor de a funcționa mult timp și de a rezista la solicitări mari.


Aritmograf

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. arithmographe)

1. mașină de calculat complet mecanică; aritmometru înregistrator.

2. ~ policrom = mașină de calculat, numită așa deoarece fiecare grup de zece este caracterizat de o anumită culoare.


Autoatelier

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (auto- + atelier)

1. atelier mobil de reparaţii, instalat pe un autovehicul.

2. autovehicul cu atelier de mecanică pentru autodepanare.


Autocolimaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocollimation)

1. corectare mecanică, prin intermediul unui dispozitiv, a erorii de colimaţie a unei lunete topografice.


Autovehicul

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autovéhicule)

1. vehicul cu tracţiune mecanică proprie.