Rezultate principale (Mecanism):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mécanisme, germ. Mechanismus)
1. sistem tehnic din piese fixe şi mobile care sunt în contact şi ale cărui elemente mobile antrenează mişcarea celorlalte.
2. ansamblul elementelor care formează un întreg, funcţionând ca un organism.
3. sistem, mod de organizare.
Rezultate secundare (Mecanism):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. servomécanisme)
1. mecanism al unui regulator care acţionează asupra mărimii sau a parametrului de reglat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. accouplage)
1. acțiunea de cuplare, de a face două mecanisme, două motoare să lucreze împreună; acuplare, cuplaj.
2. organ de mașină servind la stabilirea unei legături elastice sau la înmagazinarea unei energii mecanice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adaptabilité)
1. capacitatea de adaptare la situații sau medii noi.
2. capacitatea unui sistem, a unei regiuni sau a unei comunități, de a-și ajusta mecanismele și structura pentru a ține cont de schimbările reale, potențiale sau presupuse de mediu.
3. capacitatea unei organizații sau a unui individ de a se adapta la noile tehnologii, noile condiții de piață și noile moduri de lucru.
4. (antonime) inadaptabilitate, neadaptabilitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allergologie)
1. ramură a medicinii care studiază mecanismele alergiei şi bolile alergice.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. embrayer)
1. a cupla, prin intermediul unui ambreiaj, un motor cu mecanismul pe care trebuie să îl pună în mişcare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. enclencher)
1. a angrena un mecanism în vederea declanşării.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. engrenage)
1. mecanism, sistem de roţi dinţate care se angrenează unele în altele.
2. (fig.) înlănţuire, concurs de împrejurări strâns legate unele de altele.