Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. accouplage)
1. acțiunea de cuplare, de a face două mecanisme, două motoare să lucreze împreună; acuplare, cuplaj.
2. organ de mașină servind la stabilirea unei legături elastice sau la înmagazinarea unei energii mecanice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adaptabilité)
1. capacitatea de adaptare la situații sau medii noi.
2. capacitatea unui sistem, a unei regiuni sau a unei comunități, de a-și ajusta mecanismele și structura pentru a ține cont de schimbările reale, potențiale sau presupuse de mediu.
3. capacitatea unei organizații sau a unui individ de a se adapta la noile tehnologii, noile condiții de piață și noile moduri de lucru.
4. (antonime) inadaptabilitate, neadaptabilitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allergologie)
1. ramură a medicinii care studiază mecanismele alergiei şi bolile alergice.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + declanșa)
1. (despre mecanisme) a se declanșa automat, fără intervenție manuală, atunci când anumite condiții sunt îndeplinite.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. autofreinage)
1. împiedicare a mişcării în sens invers celui dorit a anumitor elemente ale unor mecanisme, prin frecarea dintre suprafeţele care vin în contact; (rar) autofrânat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bâti)
1. construcţie de metal care formează legătura dintre un motor, o maşină etc. şi fundaţie.
2. cadru pe care se montează mecanismele maşinilor-unelte.